Cum crești un copil responsabil

Toți ne dorim copii care să aibă succes ca viitori adulți. Iar pentru ca acest lucru să se întâmple, simțul responsabilității e în vârful topului – și se învață de la cea mai mică vârstă, plus cântărește decisiv în dezvoltarea copilului. Alice Dinu-Terpez, psiholog clinician şi psihoterapeut atestat de Colegiul Psihologilor din România, ne arată ce putem face concret pentru a educa responsabilitatea prichindeilor noștri. Inspiră-te, informează-te, relaxează-te. Totul se învață!

Ce este responsabilitatea?

Una dintre trăsăturile pe care orice părinte dorește să o regăsească în comportamentul copilului său când acesta va fi adult este aceea de a fi responsabil. Simțul responsabilității se învață încă de la vârste fragede și are o contribuție importantă în dezvoltarea copilului. A fi responsabil este un termen destul de general și acesta face referire la următoarele trăsături:

  • a fi de încredere pentru ca ceilalți să poată conta pe tine
  • a-ți ține cuvântul și înțelegerile
  • a-ți îndeplini sarcinile și angajamentele
  • a te strădui să faci lucrurile în cel mai bun mod posibil
  • a-ți asuma greșelile
  • a-ți aduce contribuția la bunul mers al familiei, comunității și societății

A fi responsabil reprezintă o cheie a succesului copiilor atât în școală, cât și în lume, atunci când vor fi adulți.

Cum putem ajuta la educarea responsabilității ca părinți?

Se pornește cu sarcini mărunte și cu așteptări la fel de mici.  Este foarte ușor pentru un preșcolar (2-5 ani) să se simtă copleșit în fața unei camere răvășite, pline de jucării împrăștiate. De cele mai multe ori n-ar ști de unde să înceapă și ar renunța rapid la strâns, culminând chiar cu un tantrum sau văicărindu-se neconsolat. În loc de a-i spune poruncitor sau nervos (Da! O luam razna uneori când vedem proporțiile dezastrului.): Strânge tot din cameră!, îi poți oferi câteva direcții adresându-le pe un ton calm dar ferm și încurajatorTe rog, pune la loc toate mașinile!.

Odată ce sarcina este finalizată, poți solicita încă una fără a uita să apreciezi efortul copilului: Te-ai descurcat bine cu strânsul mașinilor, crezi că poți strânge și creioanele / cuburile, etc.? În funcție de vârsta copilului, poate fi nevoie și de implicarea dumneavoastră. Dacă la implicare se adaugă și o parte ludică (ex.: un cântecel despre strânsul jucăriilor, ștersul prafului, aranjatul mesei, etc.), succesul este garantat.

Nu uitați! Cu cât este mai mic copilul, cu atât capacitatea sa de a-și focusa atenția este mai scăzută, astfel încât oferiți-le sarcini simple și diverse pentru a nu se plictisi sau a intra în opoziție.

Cu cât sarcina îi depășește capacitățile cu atât copilul se va simți mai dezamăgit și mai frustrat. Cu cât reușește să-și îndeplinească cu succes sarcina, cu atât va simți nevoia să mai facă și altceva, se va simți valoros, de folos și astfel, pune o cărămidă și la construirea sănătoasă a stimei de sine.

O altă modalitate de a susține acest demers al strânsului jucăriilor sau a altor lucruri, poate fi crearea unui spațiu special, delimitat (ex.: colț cameră, masă-rafturi Transformo, cort, salteluță, țarc, ș.a). Acolo copilul își poate lăsa lucrurile de la un moment la altul sau de la o zi la alta fără a deranja buna funcționalitate a casei.

Ce legătură este între stima de sine și responsabilitate?  

Stima de sine a copiilor crește odată ce nevoia lor de competență, control și putere este hrănită. Când copiii se simt capabili, este mai probabil ca ei să-și îndeplinească obligațiile, să-și asume noi sarcini, să încerce lucruri mai grele și să se simtă bine atunci când reușesc. Toate acestea vor crește și capacitatea de a fi responsabil.

De asemenea, mesajele de validare și încurajare sunt extrem de utile la orice vârstă și stimulează o bună relație cu copilul și încurajează asumarea responsabilității.

Concentrați-vă asupra a ceea ce au făcut bine decât asupra a ceea ce au greșit. Scoateți în evidență aspectele pozitive. Găsiți mici elemente de asumare a responsabilității pe care să se încurajați. Observați efortul și progresul.

Aminti-ți-i copilului de reușite anterioare pentru a-l motiva să continue și să finalizeze anumite sarcini ce pot părea dificile. Este o călătorie, nu o destinație!

În acest proces de responsabilizare important este efortul copilului și nu rezultatul final. Indiferent de sarcina pe care o are de realizat, atât timp cât este consecvent în ceea ce face, asta înseamnă efort.

Scopul dvs. nu este acela de a avea o persoană care întreține curățenia în casă, ci de a insufla obiceiuri bune. Și oricât de greu ar părea, nu criticați efortul depus de copil, ci apreciați intenția și strădania de a face lucrurile suficient de bine.

A învăța să fii responsabil necesită timp și așa cum a învățat să meargă pe bicicletă, copilul are nevoie de ajutorul tău. Imaginează-ți propriul copil fiind responsabil și capabil de schimbări și reușite.

Pentru și mai multe sfaturi de la specialiștii-psihologi de mare ajutor în educarea copiilor, te invităm să-ți continui lectura cu celelalte articole de pe blog.

Comentarii

" was added to wishlist